VirGil și cei trei purceluși

Dramatizare și adaptare a poveștii „Cei trei purceluși”

---

câteva cuvinte despre text

Scena 1 - Virgil 

Povestitorul - Undeva în pădure trăiește o lupoaică. Și ea are un lupișor tare flămând și pretențios, pe nume Virgil. În ultima vreme lupișorul e din ce în ce mai agitat, pentru că-i cresc dinți noi, iar cei vechi îi cad. Virgil roade scoarță de copac, smulge buruieni, râcâie prin pământ cu colții și nici o secundă nu stă pe loc. Dacă nu era destul, Virgil mai și strănută din când în când. Dar apare mama lui, care încearcă să-l potolească.

Mama lup - Ce-ai pățit puiule, iar ești agitat? Ai răcit?

Povestitorul - Virgil strănută, apoi mârâie și-și continuă activitatea.

Mama lup - Nu vrei să te oprești un pic?

Virgil - Mi-e foame!

Mama lup - Păi zi așa. Ți-aduc ceva.

Virgil - Mi-e foameee!

Mama lup - Sigur puiule. Imediat. Mă duc prin pădure și-ți aduc ceva bun.

Virgil - Mi-e foameee!

Povestitorul - Lupoaica se duce disperată prin pădure, adună repede ceva de înfulecat și se întoarce la puiul ei.

Mama lup - Poftim!

Virgil - Ce-s astea?

Mama lup - Fructe de pădure.

Virgil - Nu vreau. Sunt acre.

Mama lup - Papă, puiule. Au vitamine. Te ajută să crești mare.

Virgil - Nu vreau.

Mama lup - Atunci, ia asta.

Povestitorul - Și lupoaica îi dă niște ciuperci.

Virgil - Ce-i asta?

Mama lup - Ciuperci. Fac bine, sunt consistente. Și au un gust atât de bun. Mmmm!

Virgil - Nu vreau!

Mama lup - Dar ce vrei tu, puiul mamii?

Virgil - Ai zis că-mi aduci ceva bun. Mi-e foameee!

Mama lup - Dacă-ți era foame, mâncai astea.

Virgil - Vreau...Vreau carne. Vreau carne! 

Povestitorul - Virgil țipă din toți rărunchii. În urechile lui, țipătul său se aude ca un urlet adânc al unui lup fioros și-nfometat. Dar biata lupoaică rămâne încremenită, căci nu știe cum s-o dreagă. În urechile ei, țipetele lui Virgil se aud ca un scârțâit ascuțit al unui pui mic, neajutorat.

Virgil – Vreau carne! Vreau să fiu un lup adevărat! Un lup fioros, cu colți puternici.

Mama lup – Mai ai timp destul până crești, dragule. Și ca să te faci mare mai repede, trebuie să mănânci sănătos.

Povestitorul - Mama îi mai întinde odată ciupercile și fructele, dar Virgil se strâmbă.

Virgil – Nu vreau d-astea! Vreau gogoși! Vreau gogoși!

Povestitorul - Mama lup mârâie printre colți, cât să n-o audă puiul ei.

Mama lup – Vrei carne, sau gogoși? Sau gogoși cu carne? Offff. Ce mofturos!

Povestitorul - Așa că Mama lup începe să se frământe încoace și-n colo ce să facă. Își dă șorțul brodat jos și pleacă oftând. Povestitorul - Cu o voce pe jumătate stinsă, mama îi spuse:

Mama lup – Trebuie să plec puțin. Mă-ntorc cu ceva bun. Sper, spuse mama cu o voce și mai stinsă, suficient cât să nu fie auzită. Și plecă spre marginea pădurii.

Virgil – Unde pleci, mami? Mi-e foame!

---

Scena 2 - Minimus, Mildred și Maximilian

Povestitorul - La distanță mică de marginea pădurii, atât cât să vezi trunchiurile copacilor, dar nu și dincolo de-ntunericul pe care-l fac, locuiește liniștită o familie de purceluși, adică părinții și cei trei purceluși ai lor: Minimus, Mildred și Maximilian. Cei trei purceluși sunt destul de mărișori, astfel încât toți trei merg la școală. Toată ziua mama lor îi aleargă prin curte, încercând să-i convingă să-și facă temele. De fapt, asta e doar o problemă cu Minimus și Mildred. Pentru că atunci când obosește să se țină după cei doi neastâmpărați purceluși, merge să-și tragă sufletul lângă cel de-al treilea, Maximilian. Dar nici cu el lucrurile nu sunt simple.

Mama porc - Max, dragul mamii. Tu de ce nu mergi să te joci cu frații tăi?

Povestitorul - Maximilian e însă greu de scos din ales sale. Ba citește, ba construiește ceva, ba studiază și face un experiment nou. De exemplu, acum e înconjurat de cărți, un radio demontat și tot felul de ustensile, creioane și cretă. Se oprește din meșterit și se apucă de făcut teme. Maximilian nu pare să aibă nimic în comun cu frații săi, mai puțin un lucru: răspunsul pentru mama sa.

Mama porc – Mini! Mili! Potoliți-vă odată! O să vă loviți!

Mini și Mili – Lasă-ne mamă! Nu pățim nimic!

Mama porc – Și tu Max, nu vei să te joci și tu puțin?

Max - Lasă-mă în pace, mamă. Am treabă.

Povestitorul - Săraca mamă e disperată. Dă din cap deznădăjduită, oftează cu năduf și se-ntoarce spre fiul său silitor.

Mama porc - Maxi dragă, de ce nu vrei niciodată să te joci cu frații tăi? Să știi că e bine să te și joci. Te ajută să-ți relaxezi mintea și vei fi mai proaspăt.

Max – Așa mă relaxez eu. 

Povestitorul - Max nu-și scoate însă nicio clipă nasul din carte și caiet. Ba mai mult, vorbește tăios și-i retează cuvintele mamei de câte ori are ocazia.

Mama porc – Te-ai plâns de colegii tăi că nu te plac, că ești singur mereu și că nimeni nu te bagă-n seamă. Dacă stai doar cu nasul în cărți, cum crezi că poți să îi arăți cuiva cine ești tu cu adevărat? Dacă-ai încerca măcar un pic să te joci cu ei, poate...

Max - Nu-mi place să mă joc cu ei. Sunt răi. Mereu sar pe mine, mă lovesc, mă tăvălesc, mă murdăresc, urlă și râd de mine. Dacă asta e joacă, prefer să stau singur.

Mama porc - Dar nu-i așa, dragul mami. Nu sunt răi. Sunt doar... Energici.

Max - Da?! O să-ți arăt.

Povestitorul - Așa că Maximilian se duce la frații lui, iar aceștia imediat sar pe el, schelălăie, îl tăvălesc, îl freacă-n cap, îl trag de lăbuțe și de coadă, în timp ce râd într-una. Maximilian țipă spre mamă, în timp ce Mini și Mili se fac grămadă deasupra lui.

Max – Vezi mamă?!

Mama - Mini! Mili!

Povestitorul - Dar cei doi năzdrăvani nu o bagă-n seamă.

Mama - Minimus! Mildred! Mildred Schwein!

Povestitorul - Pentru o clip cei doi îngheață. Dar asta nu durează decât câteva clipe. Mama porcușorilor lasă capul în jos descurajată. Își aruncă șorțul cu pătrățele din jurul taliei și le spuse pe un ton cu care nici pe ea nu s-ar fi convins.

Mama porc – Trebuie să plec puțin. Mă-ntorc repede. Să fiți cuminți.

Povestitorul - Evident, copiii n-au auzit nimic din ce-a spus mama, iar Maximilian, murdărit din cap până-n copite aidoma fraților săi, încerca să țipe către mama sa:

Max – Acum înțelegi, mamă? Mamă?

Povestitorul - Însă din acea grămadă de purceluși care se rostogolește peste tot mama lor aude doar un guițat subțire și neinteligibil, de purceluși mici și neastâmpărați. Așa că pleacă mai departe oftând, spre marginea pădurii.

---

câteva cuvinte despre autor