Vasilache la ANAF

​Interpretare contemporană a scenetei tradiţionale de bâlci ​

---

Câteva cuvinte de prezentare a piesei.

---

Spreh: Bună ziua! (Moment de improvizaţie înainte ca prezentatorul să-l invite pe Vasilache să intre în scenă, dar acesta vine înainte să fie chemat, pleacă şi revine tot pe nepregătite.) Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, departe de forfota lumii moderne, departe de ochii Comisiei Europene, un om harnic şi isteţ...

Vasilache: (Apare cu un ţipăt caracteristic, realizat cu ajutorul unui instrument de deformare a vocii.) Eu sunt, eu sunt!

Spreh: Stai măi aşa, nu acum! Ţi-am zis eu să vii?
(Vasilache iese din scenă bombănind.)

Spreh: Un om harnic şi isteţ, uneori petrecăreţ (Trage cu ochiul.), calculat şi ordonat, vrea să-şi ia certificat...fiscal.

Vasilache: (Intră brusc.) Dar de unde se scoate certificatul ăsta, bre?

Spreh: De la ANAF.

Vasilache: (Se învârte nedumerit, uitându-se spre public, apoi la spreh.) Ce-i aia ANAF?

Spreh: Circa financiară, Fiscul!

Vasilache: (Oarecum lămurit.) Aaa! Hai că mă duc! Uite acum mă duc! La Fisc zici...

Spreh: (Întinde mâna să-l oprească pe Vasilache.) Stai măi aşa, unde te duci ca berbecul?

Vasilache: Păi n-ai zis la Fisc?

Spreh: Ba da, dar Fiscul are şi el mai multe centre: Persoane fizice, Persoane juridice...

Vasilache: Ce-ai bre? Nu vezi că-s viu? Sunt fizic, uite, fizic, carne, oase, muşchi... (Ridică braţul semn că vrea să-şi arate muşchii.)

Spreh: (Pe un ton rar şi apăsat.) Da, eşti persoană fizică! N-ai firmă!

Vasilache: Cum să n-am firmă bre?! Uite, am bluză de firmă, Abidas! (Şi îşi împinge pieptul în faţă.) Uite! Firmă!

Spreh: (Îşi trece mâna prin păr, în semn de frustrare.) Auăleooo... Nu măi! Nu eşti patron de firmă! Eşti simplu cetăţean, persoană fizică. De care unitate aparţii?

Vasilache: U.M. 03589 Pompieri! Doi ani am cărat furtunul... (E întrerupt brusc de spreh.)

Spreh: Nu!!! De care circă financiară aparţii?!

Vasilache: Stai bre, că nu mai înţeleg nimic...

Spreh: Unde stai?!

Vasilache: Unde pot! Când mă apucă oboseala... (Din nou e întrerupt brusc de spreh.)

Spreh: (Cu un ton răspicat şi apăsat.) Unde locuieşti?

Vasilache: În Pantelimon! (Începe să cânte încet: „Pantelimonul petrece, toată noaptea...”)

Spreh: Cartierul sau comuna?

Vasilache: (Mândru.) Oraşul! 

Spreh: (Intrigat.) Poftim?!

Vasilache: Mi-au mărit ăştia impozitul la casă şi când i-am întrebat de ce, mi-au spus că aşa e la oraş.

Spreh: Înseamnă că aparţii de circa financiară a oraşului Pantelimon.

Vasilache: N-avem aşa ceva!

Spreh: Cum n-aveţi? N-ai zis că e oraş?

Vasilache: Ba da!

Spreh: (Îşi freacă palmele de faţă.) Bine, bine...Atunci aparţii de judeţul Ilfov. Acolo te duci.

Vasilache: Acolo mă duc. Hai că mă duc! (Vasilache iese din cadru.)

***

(Vasilache stă în faţa unui birou unde o femeie îşi pileşte de zor unghiile şi deasupra căruia, pe un panou, scrie mare „ANAF” şi „Informaţii”.) 

Vasilache: Bună ziua! De aici se ia certificat?

Doamna de la informaţii: (Nu ridică privirea şi îşi pileşte în continuare unghiile.) Luaţi bon de ordine şi aşteptaţi rândul la inspector.

Vasilache: (Se apleacă şi trage un bileţel.) 108! (Se uită în sus şi vede un panou pe care e scris numărul 15.) Vai de capul meu! Poate-i ia din zece-n zece! Sau vin mâine, poate e mai liber, sau pic în primele ture...

Spreh: (Dă din mâini să-l oprească pe Vasilache.) Stai, bre, acolo până-ţi vine rândul! Crezi că mâine o să fie altfel?!

Vasilache: Păi ce, tot judeţul are nevoie de certificat?!

Spreh: (Agasat.) Unii vor certificat, alţii situaţii fiscale, alţii vin cu dosare de vânzare-cumpărare, alţii cu radiere...

Vasilache: Auăleo! Eu n-am nici creion, d’apăi radieră! Hai că fug la papetărie! (Dă să plece.)

Spreh: Stai domnule acolo, că nu-ţi trebuie nimic! Ăia radiază maşini, motorete...

Vasilache: Vai de mine!! Ăştia-n Ilfov fac experimente nucleare?!?

Spreh: (Dă din mâini ca şi cum l-ar strânge de gât pe Vasilache.) Stai acolo şi aşteaptă-ţi rândul!

***

(În prim plan apare un ceas, se aude ticăit, orele trec foarte repede, iar la ora patru fără zece limbile se opresc şi ceasul iese din scenă. Imediat apare un panou pe care e scris numărul 108, iar în prim plan îşi face apariţia un funcţionar chipeş, elegant, ce stă în spatele unui birou.)

Funcţionarul: Numărul 108! Numărul 108 mai este?

Vasilache: (Apare instantaneu în faţa biroului şi se agită.) Bună ziua! Vreau un certificat fiscal!

Funcţionarul: (Pe un ton plictisit.) Buletinul vă rog.

Vasilache: (Îi întinde buletinul.) N-a, poftim...

Funcţionarul: La ce vă trebuie certificat?

Vasilache: La dosar.

Funcţionarul: Dosar pentru ce?

Vasilache: Vreau să-mi iau tractor. Am nevoie de tractor.

Funcţionarul: Şi cine v-a trimis aici?

Vasilache: Păi omul cu tractorul, zice că-mi trebuie certificat ca să mi-l dea cu reducere. Au ăştia de la stat un program de subvenţii...

Funcţionarul: Şi cum îl cumpăraţi?

Vasilache: Cu bani! Auzi, cu ce-l cumpăr...

Funcţionarul: Aveţi vreun leasing în derulare?

Vasilache: Ce să am?!

Funcţionarul: Rate, rate! Aveţi rate de plătit?

Vasilache: N-am! Ba da, am!.. Inelul de logodnă al lui nevastă-mea! L-am luat prin rate...

Funcţionarul: Trebuie să completaţi o declaraţie. E pe numele dumneavoastră, sau al dânsei?

Vasilache: E pe numele meu, că doar e nevastă-mea! Auzi ce-ntrebare!

Funcţionarul: (Îi întinde o foaie lui Vasilache.) Completaţi asta.

Vasilache: (Se uită pe rând la foaie, la public, la spreh, la funcţionar, iar la public, iar la foaie şi din nou la funcţionar.) Inelul e pe numele lui nevastă-mea.

Funcţionarul: Păi n-aţi zis că e pe numele dumneavoastră?!

Vasilache: (Pe un ton mai ridicat.) Ea e pe numele meu! (Coboară din nou vocea.) Inelul e pe al ei...

Funcţionarul: Atunci trebuie să completaţi un alt formular. (Îi întinde lui Vasilache o altă foaie.) Uitaţi aici!

Vasilache: (Se uită din nou la foaie şi în toate părţile, apoi se opreşte uitându-se la spreh.) Nu-i ştiu datele.

Spreh: Cum nu-i ştii datele?

Vasilache: Păi ce, crezi că m-am uitat la CNP când am luat-o?!? Draga de ea, era aşa frumoasă... (Oftează.)

Spreh: Păi şi nu mai e?!

Vasilache: (Cu o voce iritată.) Cum să nu mai fie, bre?! Cum să nu mai fie?!? Îţi pică ochii după ea!!! (Apoi începe pe o voce moale.) Şi dulce... Şi scumpă, bombonica de ea, miericica vieţii mele...

Spreh: Păi cheam-o să completeze aici, ce mai pierzi timpul? (Face semn cu degetul spre ceasul de mână.)

Vasilache: O chem acu, gata! Mărioară!

Mărioara: (Voce groasă.) Da.

Vasilache: Vino aici şi completează hârtia asta!.. Să-mi dea certificat...

Mărioara: Da’ la ce-ţi trebuie certificat?!

Vasilache: Iau tractor.

Mărioara: Da’ de când ai tu bani de tractor, ha?!?

Vasilache: Am vândut calul... Şi vaca... Şi viţeii... Şi caprele... Şi porcul... 

Mărioara: Ce-ai făcut...?!?

Vasilache: Stai uşor, Mărioară dragă, diamantul vieţii mele, opalul sufletului meu...! Cu tractorul facem imediat bani: pac-pac, vrrrm-vrrrm, tranc-tranc, zece hectare-s gata! Să vezi atunci, dulceaţa dimineţilor mele, să vezi atunci boierie!

Mărioara: Bine, bine. Dă-mi hârtia! (Vasilache îi întinde hârtia, ea se uită pe ea câteva secunde.) Aici zice să trec ce bunuri am achiziţionat în rate. (Ridică privirea spre Vasilache şi se răsteşte.) Ce-ai luat mă şi eu nu ştiu?!?

Vasilache: (Jucăuş, s-o îmbuneze.) Ba ştii...!

Mărioara: De când avem noi rate, ha?! Ce-ai luat şi eu nu ştiu?!?

Vasilache: Inelul de logodnă...!

Mărioara: (Ţipă.) Ceee?!!? Ce-ai făcut?!?

Vasilache: Stai, dragă, liniştită, că oricum e al tău! Măcar aşa ştii o treabă: e al tău, e pe numele tău. Dacă dădea bătrânu’ mai mult la zestre, n-aveam griji acum!

Mărioara: (Se întoarce şi dă să plece.) Cu mine te-ai lins pe bot! (Indignată.) Nici că mă mai vezi!..

Funcţionarul: (Grăbit şi nerăbdător.) Mai repede, vă rog, se termină programul!

Spreh: Ce-ai făcut mă?! Vezi că se-nchide! Fugi după ea, ia-o şi tu cu frumosul...

Vasilache: (Ca o revelaţie.) Ai dreptate, bre! (Scoate o bâtă pe care scrie mare „frumosul”, fuge după Mărioara şi începe s-o lovească.) Ia d’aicea, ia! (O loveşte până ea cade jos şi nu se mai mişcă.)

Spreh: (Speriat. Strigă înăbuşit.) Ce-ai făcut omule?!? (Gesticulează pierdut, nemaigăsindu-şi cuvintele. Priveşte spre public disperat, aşteptând ajutor.)

Vasilache: (Calm. Se întoarce spre funcţionar.) Nevastă-mea nu poate să completeze formularul. N-aveţi altul?

Funcţionarul: (Pierzându-şi firea.) Dar dumneavoastră nu puteţi să-l completaţi?!

Vasilache: (Calm.) Nu-i ştiu datele.

Funcţionarul: Veniţi mâine cu dânsa!

Vasilache: (Nedumerit.) Nu pot! E moartă!!

Funcţionarul: Atunci veniţi cu certificatul de deces şi dovada transferului ratelor pe numele dumneavoastră!!

Vasilache: N-am făcut niciun transfer...!

Funcţionarul: Atunci daţi-mi certificatul de moştenitor!!!

Vasilache: (Nervos.) Păi abia a murit!!

Funcţionarul: Şi aţi deschis masă succesorală?

Vasilache: (Revoltat.) Nu’nţelegi, domne’, că abia a murit!?! (În spatele lui Vasilache îşi face apariţia un drac, care începe să danseze.)

Funcţionarul: (Indignat.) Da’ nu e nevoie să veniţi cu draci după dumneavoastră!

Vasilache: Ce draci, domne’, ce draci?!? (Dracul se mişcă în spatele lui Vasilache ca o umbră.)

Spreh: Vezi că e în spatele tău! 

Vasilache: (Se învârte, iar dracul după el ca o umbră.) Unde, bre, unde?! (Vasilache face o mişcare bruscă şi-l vede pe drac.) Ia uite-l mă! Stai că te iau şi pe tine acum! (Scoate bâta şi-l loveşte până când cade dracul mort. Continuă cu satisfacţie.) Gata! S-a rezolvat! (Apoi se uită spre funcţionar, în spatele căruia apar doi draci care ţopăie electrizaţi.) Dar dumneata de ce ai draci la tine?! Aşa se vine la birou?!? Nu ştii că totul se rezolvă cu frumosul?!? (Vasilache scoate din nou bâta, funcţionarul panicat inspiră zgomotos, iar dracii sunt luaţi şi ei la bătaie. Vasilache omoară din câteva lovituri dracii. Continuă pedant.) Acu’ ne-am liniştit.

(În faţa biroului funcţionarului apare Moartea.)

Moartea: (Cu o voce timidă.) Mai aveţi deschis?

Funcţionarul: Domnul e ultima persoană.

Moartea: (Îndatoritoare, cu o voce mieroasă.) Am o urgenţă, vă rog! Am de luat cu mine trei hoţi şi-un bancher, dar până diseară îmi expiră licenţa şi am nevoie de adeverinţă să-mi scot alta...

Funcţionarul: (Pierzându-şi răbdarea.) Mâine, veniţi mâine.

Moartea: Dar nu înţelegeţi...

Vasilache: (Intervine băţos.) Da’ tu cine mai eşti, bre? De când te-ai băgat în faţă?! Stai la rând! Să-mi dea ăştia certificatul şi dup-aia treaba matale...

Moartea: Nu’nţelegeţi...

Vasilache: Hei! Nici pe tine nu te-a luat cineva cu frumosul?! (Scoate bâta şi începe să lovească Moartea.)

Funcţionarul: (Sătul de toate, întinde, fără să-şi ridice privirea, o foaie peste birou.) Domnul cu coasa! Luaţi aici un formular de cerere, veniţi mâine cu el completat, cu buletinul şi cu împuternicire!

(Moartea cade jos şi rămâne jos, tremurând uşor.)

Vasilache: (Se întoarce spre funcţionar.) Deci... (Funcţionarul îi împinge în nas un carton pe care scrie mare „ÎNCHIS”.) Stai mă, unde pleci? Certificatul meu! Cum rămâne cu certificatul? Hei, alo! Certificatul! (Vasilache continuă să strige după funcţionar.)

Spreh: (Pleacă spre ieşire, pe lângă public.) Mâine cum credeţi că o să fie?!

(Moartea se ridică, apoi apar şi celelalte personaje omorâte de Vasilache şi toţi încep să danseze; cântă în cor ţopăind de bucurie.)

Personajele în cor: Moartea n-are licenţă! Moartea n-aaare liiiceeenţăăă!!!...

​

---

Câteva cuvinte despre Dan.